Din copilărie m-am simțit atras de Dumnezeu. Fiecare om își are propriul fundal. Când am citit scrierile sikhșilor, nu am cugetat la ele, ci doar le-am citit foarte atent. Am deschis Scripturile sikhșilor și totdeauna am citit doar un singur imn, nu mai multe pagini. Am notat imnul pe hârtie și îl țineam toată ziua în fața ochilor și îmi spuneam: „Aceasta este lecția mea.” Cu cât mai des citiți ceva, cu atât mai mult veți înțelege din acele cuvinte. Când noi citim scrieri, de obicei noi chibzuim aspura lor doar din punct de vedere intelectual. Citim două, patru sau zece pagini și tot citim mai departe; și când punem scrierile la o parte, nici nu mai știm ce am citit de fapt. Noi uităm. Însă eu nu am făcut așa, deci am ajuns la concluzia: Toate Scripturile spun că există un Dumnezeu. Eu am fost în interior pe deplin convins de acest lucru, aș spune. Nu m-am îndoit niciodată de Dumnezeu. Însă și Scripturile subliniau că este necesar ca să fim în compania unei persoane, care L-a recunoscut pe Dumnezeu – puteți să-l numiți Guru, Maestru, Învățător sau altfel: „Dacă vreți să-L vedeți pe Dumnezeu, atunci mergeți la cineva , care-L vede pe Dumnezeu.” – asta ne spune gândirea sănătoasă a omului - „ și căruia îi puteți dărui mintea, corpul și sufletul. Cu cât vă puteți dărui mai mult, cu atât mai mult puteți să câștigați. Cel mai important lucru însă este, ca să găsim pe cineva, care-L cunoaște pe Dumnezeu și Îl vede, așa cum vă văd eu pe voi și cum voi mă vedeți pe mine.”

Ședeți la picioarele celui care Îl cunoaște pe Dumnezeu

Cu cât mai mult m-am ocupat de scrierile sikhșilor și cu scrierile celorlalte religii, cu atât mai mult am găsit confirmarea acestui adevăr. Atunci când voi doriți să faceți un pelerinaj, cel mai bine e să luați cu voi pe cineva, care l-a făcut deja. Atunci e mai ușor, nu-i așa? Cât de liniștiți putem atunci să călătorim! Să presupunem că trebuie să vă părăsiți țara și să mergeți într-o altă țară, ce o să faceți atunci? În general vă luați un ghid de călătorie, ca să vedeți cum puteți să ajungeți acolo, care este drumul pe care trebuie să-l urmați, unde puteți să faceți opriri, unde nu. Să presupunem că trebuie să călătoriți într-o țară în care nu știți limba, ce faceți atunci? De câți bani veți avea nevoie? Ce trebuie să duceți cu voi? Toate acestea trebuie gândite. În ghiduri, desigur, puteți găsi informații despre țelul călătoriei, dar nu puteți vorbi. Dacă citiți ghidul, găsiți un indiciu la o anumită pagină, următorul pe pagina zece și din nou unul la pagina cincisprezece. Însă dacă cineva vine la voi, în timp ce voi căutați un indiciu în ghid și vă spune: „Dorești să călătorești acolo? Aici este cineva care vine de acolo.” Ce ați face atunci? Ați închide ghidul și ați merge imediat la acel om.

De ce? Este foarte natural. Scrierile sfinte ne spun: „Ședeți la picioarele cuiva care L-a recunoscut pe Dumnezeu.” Citiți Scripturile și veți găsi acestea toate în ele. Însă multe lucruri nu sunt clare. Scripturile nu sunt scrise ca și manualele școlare – veți găsi un indiciu aici, un indiciu acolo; unele lucruri sunt povestite sub forma parabolelor, iar altele direct; însă nu veți găsi explicate toate lucrurile în același loc. Modul în care eu vă explic lucrurile acum, nu este dat acolo.

Deci în mod normal, ați alerga imediat la acel bărbat(care deja a fost acolo unde vreți și voi să mergeți). Dacă voi mergeți la el, el va spune: „Da, am fost în acel loc. Vrei să călătorești acolo?” -„Da!” Iar dacă voi îi puneți întrebări, el va spune: „Da, călătoriți acolo, în acest loc puteți să faceți o oprire, aici se poate mânca ” - și încă multe alte lucruri. Sunteți deci convinși de faptul că el însiși a văzut totul – însă el nu mai călătorește înapoi. Însă săptămâna următoare auziți că el vrea să se întoarcă în același loc de unde a venit și unde vreți și voi să călătoriți și îl întrebați: „Puteți să mă luați și pe mine acolo?” „Da, cu multă plăcere!” Cât de liniștiți vă simțiți voi atunci! Nu trebuie să vă faceți griji unde călătoriți și unde vă veți opri, deoarece el știe bine totul – el a mai fost deja acolo.

În mod asemănător, am citit în căutarea mea Scrierile Sfinte; prima dată pe cele care au corespuns (religiei) familiei, în care m-am născut. Scrierile sikhșilor sunt o comoară mare: ele cuprind mai mult de 1400 de pagini în format mare. Frumusețea lor deosebită constă în faptul că ele conțin în același timp cunoștințele atât de multor oameni care L-au cunoscut pe Dumnezeu. Cele mai vechi Scripturi din lume se numesc „Vedele”. Vedele cuprind cuvintele și cunoaștințele mai multor Rishi, nu doar ale unuia. Veți vedea că Scripturile care le-au urmat, repetă doar ceea ce un anumit Maestru a spus la timpul lui – deși toate învățăturile sunt la fel. Eu descriu prima dată frumusețea acestor scrieri: cea mai nouă Scriptură pe care au scris-o sikhșii acum 400 de ani, conține cunoștințele atâtor Maeștri, câți au putut fi găsiți în acel timp. Guru Arjan(1563-1606) a fost cel care a cules cele spuse de către cei patru Maeștri, care au venit înaintea lui. El a fost cel de-al cincilea Guru în linie, de la Guru Nanak(1469 – 1539) încoace, iar Guru Nanak a fost contemporanul Lui Kabir(1398 – 1518); patruzecișiopt de ani au acționat împreună, în aceeși perioadă. Guru Arjan a adunat toate spusele împreună și le-a mai adăugat și pe ale lui; jumătate din ele au fost adunate de el, iar cealaltă jumătate le-a adăugat. El a fost un om foarte bun, inspirat de Dumnezeu. El a spus: „Eu și cu Tatăl suntem unul. Tatăl și Fiul poartă aceeași culoare. Ei au încheiat o legătură.” Asemenea declarații sunt în scrierile sale. Apoi a mai lăsat câteva pagini libere și așa a încheiat catrea. El aspus: „Aceasta este un rezervor al Divinității; cu cât vă adânciți mai mult în el, cu atât mai multe giuvaeruri de inestimabilă valoare veți găsi”, și el a lăsat câteva pagini libere. Oamenii l-au întrebat: „De ce faci asta?” El a spus: „Pe aceste pagini să fie scrise cuvintele celui de-al nouălea Guru(Guru Teg Bahadur 1621 – 1675), care îmi va urma.” Și ele mai conțin și un vers de-al celui de-al zecelea Guru(Guru Gobind Singh 1660 – 1708). Acestea sunt cele mai noi Scripturi. Cele mai vechi și cele mai noi Scripturi din lume conțin cuvintele multor Maeștri diferiți. Ele sunt „Trezoreria” spiritualității.

Apoi, în mod normal am ajuns și la alte scrieri. Am urmat cursurile unei școli de misionari, așa am ajuns în contact cu învățătura misionarilor creștini, însă eu nu am înțeles ceea ce spuneau. Mie învățătura mi se părea ca fiind foarte clară, însă poate ea nu era atât de clară pentru cei ce o propovăduiau. Ei spuneau: „Voi trebuie să fiți născuți în Dumnezeu.” Eu am întrebat: „Cum pot eu să fiu născut într-un om?” O întrebare a unei minți omenești sănătoase! – Sau: „Dumnezeu e Lumină.” Iar ei au spus: „Da, asta se referă la minte. Dumnezeu ne-a dat mintea ca să-L cuprindem cu mintea.”

Apoi am citit alte scrieri, cele ale musulmanilor și ale hindușilor – tot ce mi-a căzut în mâini. Toate spuneau același lucru: „Dumnezeu există. Dacă vreți să-L vedeți pe Dumnezeu, ședeți la picioarele cuiva, care L-a văzut pe Dumnezeu – care nu numai că L-a văzut, ci care este în stare să ne facă și pe noi capabili să-L vedem pe Dumnezeu.” O să găsiți că Hristos a spus: „Fiul Îl cunoaște pe Tatăl, la fel și cei cărora Fiul i-L relevă.” Calitatea de Fiu mai există. Literatura și Scrierile Sfinte ale Islamului ne spun același lucru: „Trebuie să găsiți mijloace și căi ca să-L atingeți pe Dumnezeu.” Și scrierile hindușilor sunt pline de asemenea cuvinte. Le veți găsi în toate scrierile.

Există atâția Maeștri – pe cine să aleg?

Desigur, când m-am uitat în jur, au fost atâția Maeștri acolo. La care ar trebui să mă duc? Noi am fost trei frați. Doi dintre noi ne ajutam reciproc: „Îmi spui dacă întâlnești un om care-L cunoaște pe Dumnezeu, iar eu îți spun ție!” Noi eram în căutare, vedeți voi? Existau mulți care țineau adunări. Într-o zi, fratele meu mi-a scris: „Un bărbat foarte măreț este aici, a venit un Maestru foarte mare. Vei veni?” Am mers acolo și i-am spus acelui bărbat: „Trăiesc o beție(spirituală) care durează zi și noapte; însă câteodată, după trei, patru sau cinci luni, ea încetează pentru o zi sau două. Nu înțeleg de ce. Puteți să mă ajutați în această privință?” Și ce a spus el? „Trebuie să-mi predai totul –corpul, mintea și sufletul. Doar atunci îți voi da soluția.” M-am gândit: „El vrea corpul și avuția mea, iar eu să-i dau orbește mintea și toate lucrurile pe care le am?” I-am acordat respectul meu și m-am întors înapoi acasă.

Ei vedeți – devoțiunea se dezvoltă doar atunci, când vedem o anumită competență. Devoțiunea și iubirea – la cineva care iubește, este cu totul altceva. Dacă voi vă dăruiți cu totul, atunci cel căruia v-ați dăruit, se află în puterea voastră: el trebuie să se îngrijească de voi.

Așa au trecut mulți pe lângă mine. Obișnuiam deseori să merg la cineva care a fost îmbătat de iubirea pentru Dumnezeu. Însă el trăia într-un mod care speria pe oricine vroia să se apropie de el. Seara ne întâlneam împreună cu toți prietenii în aer liber și vorbeam : „Oare există vre-un om care L-a văzut pe Dumnezeu și la care putem să mergem?” Eu le-am spus: „Eu am întâlnit un om care este intoxicat de iubirea pentru Dumnezeu, însă el nu e ușor de accesat.” Veți găsi câțiva care sunt intoxicați de iubirea Domnului, însă ei nu vă lasă să vă apropiați de ei. Aveți privilegiul ca să vorbiți(cu mine), să întrebați, să puneți contra-întrebări, să criticați; însă acest barbat nu lăsa pe nimeni să facă toate aceste lucruri. Așa le-am povestit prietenilor mei câte ceva despre el. Și Maestrul nostru(Baba Sawan Singh) îl amintea deseori, s-a și întâlnit cu el; numele lui a fost Baba Kahan. El trăia aproape gol, într-un loc ca și în pustietate și totdeauna ardea focul în apropierea lui; iar dacă era foarte cald, îl ațâța și mai mult. Le-am spus: „El a atins un anumit grad de intoxicare.” El înjura orice persoană care mergea la el. Dacă acea persoană nu pleca, atunci el o lovea. Însă el avea ceva anume: chiar dacă el înjura oamenii, ei rămâneau acolo, chiar și dacă el îi lovea câteodată. Însă ei primeau acel lucrul pentru care mergeau la el.

Pe vremea aceea eu mai umblam la școală și îl vizitam deseori. El ședea pe jumătate gol pe o platformă. Eu stăteam acolo și priveam cum oamenii pe care el îi înjura, plecau. Eu am rămas până când au plecat cu toții. Apoi m-a strigat: „Ei bine, Sardar, ce vrei?” Am mers la el: „Am venit, doar ca să te văd.” „Ei bine, atunci poți să pleci din nou!”

De asemenea manieră era legătura noastră. Odată i-am spus unui bărbat: „El are ceva aparte, însă este foarte dificil de tratat, gândește-te la acest fapt.” Nimeni nu încearcă acest lucru. Însă este ceva foarte de preț. Cine este dispus și poate să vă dea acest lucru?

„Ei bine, ce să fac?” a întrebat acea persoană. „Du-te la el și rămâi peste noapte acolo. Chiar dacă el va spune ceva, sau dacă te înjură, să nu te lași afectat.” El a mers și a rămas peste noapte acolo. După douăzecișitrei sau douăzecișipatru de ore, Baba Kahan l-a înjurat și l-a lovit cu pumnii. Atunci el a fugit de acolo. A doua zi ne-am întâlnit din nou cu toții acolo și l-am întrebat pe prietenul meu: „Cum ți se pare că e el?” „O, el m-a înjurat și m-a lovit cu pumnii. ” „Nu-ți face probleme din asta”, i-am spus. „El are ceva aparte, nu-ți face probleme – du-te la el!” În seara următoare s-a dus din nou la el. În loc ca să-l lovească doar cu pumnii, Baba Kahan a luat o bucată de lemn care era în flăcări și l-a lovit cu ea. Atunci el a fugit de acolo. În ziua următoare nu l-a mai lovit cu lemnul în flăcări, ci l-a băgat în fântână. În cea de-a treia zi l-am întrebat ce s-a întâmplat. „Da,” am spus eu, „dar nu-ți face probleme din asta – el are ceva deosebit. El păzește această comoară. El nu vrea să ți-o dea așa de ușor.” Așa că el a mers și în cea de-a treia noapte la el. Precum am descris, Baba Kahan i-a cauzat o mică rană cu o bucată de lemn scoasă din foc, însă el nu a fugit. Noaptea la ora unu, Baba Kahan l-a întrebat: „ Ce vrei tu? De ce vii la mine?” El a răspuns: „Maestre, te rog să-mi dai ceva!” Și așa l-a învățat să asculte Curentul sunetului. Unii oameni au acest dar, însă îl păzesc riguros. Nu-l dau mai departe.

Așa a mers mai departe. Eu mă rugam în mod repetat: „O, Doamne, eu sunt convins de faptul că nimeni nu poate ajunge la tine, fără de cineva care Te-a recunoscut.” Aceasta este o chestie practică, o chestiune de auto-analiză. Nu-L putem recunoaște pe Dumnezeu prin simțurile noastre exterioare, nici prin curenții veții(Prane) și nici prin intelect. Este o chestiune de a vedea: Doar cine vede, poate să vă facă să vedeți și voi. „Știu de necesitatea unui Maestru – nu există niciun dubiu; toate Scripturile spun acest lucru. Sunt complet convins de acest lucru, însă unde să mă duc? Iar dacă mă duc la unul care nu Te-a întâlnit pe Tine, atunci ce se va alege din mine?” Așa că m-am rugat. „Dacă Te-ai putut manifesta Sfinților în trecut” – și există asemenea relatări - „atunci de ce nu și mie? Sunt convins de necesitatea unui Maestru și respect această necesitate, însă există atâția Maeștri – pe cine să aleg?” Atunci a început să mi se arate Maestrul meu (Baba Sawan Singh), în timp ce ședeam în meditație sau când făceam altceva. M-am gândit că poate el este Guru Nanak. El obișnuia să-mi vorbească. În acel timp a fost primul război mondial, iar fratele meu lupta pe frontul Indiei lângă Persia. Obișnuiam să-l însoțesc în interior în aceste locuri, când aici, când acolo și peste tot.

Semnele distinctive ale unui Maestru

Calificarea unui Maestru constă în faptul că el trebuie să fie în stare să vă dea o experiență. Unii spun: „Mergeți acolo. Aici aveți hărți care vă arată drumul. Luați această cale.” Sau: „Întoarceți spre dreapta, apoi spre stânga” și alte asemenea lucruri. Câteodată trebuie să căutați ore în șir, însă totuși nu găsiți calea. În schimb un Maestru este cel care vă dă o experiență de început, dată în interior și poate să îndepărteze vălul întunecat atunci când El vă dă meditația - iar apoi puteți să mărturisiți adevărul cuvintelor Sale. Pentru asta voi nu vă trebuie să așteptați ani mulți sau să așteptați până după moarte. El nu vă va spune: „Faceți numai tot așa mai departe, cu timpul veți primi o experiență.” Precum vedeți, acest lucru îl spun majoritatea învățătorilor: „Meditați în mod regulat. Fie ca reacțiile din trecut să vă ajute.” Însă competența Maestrului constă din faptul că El este în stare și este competent, ca să dea celui învățat și celui neînvățat, în aceeași măsură – oricărui om de pe stradă – o experiență.

Atunci când Maestrul nostru a devenit un Maestru – mă refer la momentul în care a preluat rolul Maestrului(El a fost oricum un Maestru, însă ne referim la momentul în care El a preluat rolul Maestrului) – a existat o discuție(referitoare la succesiune). Atunci când alții Îl întrebau: „De ce și cum de ai putut să devii Maestru?”, El rămânea totdeauna respectuos și smerit. El nu a vrut niciodată să se lase implicat în certuri. Dacă ei insistau în mod repetat în acest punct, atunci El a spus: „Bine, aduceți-vă cinci sau șase oameni de pe stradă și spuneți-le să se așeze în meditație și dați-le o experiență. Și eu îmi voi aduce câțiva, iar apoi vom vedea cine poate să le dea experiența.” Asta este tot: să fie arătat țelul suprem - și să se dea ceva, ca țelul(acesta suprem) să poată fi atins cu ajutorul acelui lucru dat. Ei bine, așa mi-am întâlnit eu Maestrul.

În general cînd oamenii mă întreabă: „Când este ziua dumneavoastră de naștere?”, le spun: „Am trei zile de naștere: prima a fost când m-am născut în acest corp; a doua când mi-am văzut Maestrul în interior, șapte ani înainte de a-L întâlni(fizic); iar cea de-a treia a fost când L-am întâlnit fizic.”

Acestea sunt darurile Domnului. Mi-a fost tare frică, deoarece ei în general Maeștri spun simplu: „Citiți mai departe Sfintele Scripturi”. Este în ordine, acesta este primul pas. Însă voi nu puteți să recunoașteți adevăratul înțeles (a ceea ce este scris) în Scripturi, dacă nu întâlniți pe cineva care are deja însuși această experiență: doar el este în stare să vă dea acea experiență și adevărata înțelegere și adevăratul sens a ceea ce este scris în Scripturi. Căci ce sunt Sfintele Scripturi? Sunt minunatele înregistrări pe care le-au făcut Maeștrii în timpul vieții lor. Pe urmă vine realizarea unuia sau a altui ritual: Acest lucru este în ordine pentru a pregăti terenul, însă a vedea ceva, este un lucru diferit. Asta începe doar când începem să ne auto-analizăm, când ne ridicăm deasupra conștiinței corpului și confirmăm că acolo este lumină. Un Maestru e definit ca fiind cineva care poate să facă auzită muzica sferelor. Cine vă poate da lumina și muzica sferelor? Ce este această lumină și acest sunet? Ele sunt cele două aspecte ale manifestării Puterii Divine. Dumnezeu nu are pe nimeni care să Îi fie egal, nici tată, nici mamă – nimic asemănător. Doar cel care este Cuvântul personificat, poate să vă dea din prima zi o experiență a acelei Puteri. Chiar și o persoană fără lumina ochilor(oarbă) are ochiul interior, care e numit ochiul unic. Scrierile Sfinte ne spun: „Dacă ochiul tău va fi de un singur fel, tot trupul tău va fi plin de Lumină...” – „Dacă voi închideți ușile templului corpului, atunci vedeți Lumina Cerurilor”. Acest ochi este numit și considerat ca fiind ochiul unic, sau ochiul ascuns, sau Shiv Netra; există atât de multe nume pentru el. Acestea sunt învățăturile de bază, care ne aduc în legătură cu realitatea. În filosofie este vorba despre teorii. Însă aici este vorba despre ceea ce se numește misticism: vă dă o legătură cu realitatea – realitatea care s-a manifestat. Psihologia acționează la nivelul intelectului. Însă misticismul nu acționează la nivelul intelectului, aici atingem ceva doar dacă intelectul este redus la tăcere. În psihologie și în filosofie aveți două lucruri: pe cel care privește și obiectul privit. Însă în misticism nu există dualitate: aveți o legătură directă cu Puterea Divină, în forma ei relevată. Cu cât sunteți mai detașați de lucrurile exterioare, cu cât dați mai mare atenție vieții etice, cu atât mai mult intrați în legătură cu această Putere. Ea vă va duce ca și un lift acolo, la locul ei de origine.

Această Putere care se manifestă în pol omenesc, este numită Puterea Lui Dumnezeu, Puterea Maestrului sau Puterea Gurului. Ea mai este denumită și Puterea Hristică: Hristos a trăit înaintea lui Isus, gândiți-vă la acest lucru și va trăi totdeauna! Acest lucru îl spune Sfântul Ioan. Însă noi ne gândim numai la Sfintele Scripturi și nu înțelegem despre ce este de fapt vorba. Dacă cineva începe cu un lucru care este greșit, atunci și ceilalți îl urmează orbește. Câți oameni care vă pot da o experiență din prima mână există ? Poate ei spun: „Bine, meditați mai departe!”, iar unii poate că primesc experiențe, alți însă nu. În acest lucru se află competența Sa(prin faptul că El dă o experiență din prima mână): prin Dumnezeul din El și nu ca fiu de om.

Cineva L-a întrebat pe Maestrul nostru: „Cum să ne adresăm către dumneavoastră?” El a răspuns: „Priviți-mă ca pe fratele vostru, tatăl vostru, prietenul vostru, profesorul vostru. Însă trăiți potrivit celor spuse de mine. Dacă vă ridicați deasupra corpului vostru și Îl întâlniți și în interior și El este competent și în interior ca să vă conducă, atunci puteți să mă numiți cum vreți.”

Toți Maeștrii spun: „Căutați refugiu la picioarele unei asemenea personalități, în a cărui corp omenesc acționează Puterea Divină, care vă poate conduce atâta timp cât voi sunteți în corp, dar și atunci când treceți prin cel fizic, astral și cauzal. La picioarele unui asemenea Maestru să căutați refugiu ! ”

Câte asemenea persoane de acest fel există? În trecut au fost doar puține și și acum sunt puține. Aș dori să existe sute și mii, atunci nu ar mai exista niciun conflict.

Priviți acestea ca fiind milostenia Maestrului. Maeștrii vă dau esența acestei științe, care se numește Para Vidya. Așa că eu am găsit acolo doar unul singur(care se putea ridica deasupra conștiinței și putea să ajungă în primul nivel)! Lumea nu este lispită de asemenea oameni, însă în trecut au fost totdeauna puțini și nici acum nu sunt mulți. Veți constata că majoritatea vă îndeamnă : „Citește această mantră, acest Shabda, această Scriptură zilnic!” Ei efectuează pur și simplu o ceremonie într-un fel, sau o rugăciune într-alt fel, ei aprind lumânări și trag clopotele – indiferent de obicei. Fiecare își are propriile sale ceremonii și ritualuri. E adevărat, rugăciunea este un lucru bun: o rugăciune care vine din adâncul inimii va fi auzită de Dumnezeu, iar El ia măsuri, ca să vă ducă la El. Alții vă dau indicații, de ex. cum puteți să vă păstrați corpul sănătos. Este bine, însă aceasta nu este spiritualitate, este un factor ajutător pentru spiritualitate. Unii vă învață cum puteți să vă prelungiți viața – ei bine. Unii vă arată cum puteți mesmeriza pe ceilalți oameni, cum îi puteți hipnotiza, cum se pot citi gândurile celorlalți. Acestea toate nu au nimic de a face cu spiritualitatea. Însă câte suflete competente există și pot să vă dea cu adevărat o experiență, prin care să vă puteți ridica deasupra simțurilor corpului? Aceasta este de fapt starea lucrurilor. M-aș bucura dacă ar exista sute și mii de asemenea suflete, care văd(realitatea). Dacă ele văd (în interior), atunci de ce nu se adună împreună? Dacă toți oamenii L-au recunoscut, nu mai poate să existe gelozie și concurență. Ei devin frați , ei se îmbrațișează. Deja faptul în sine că ei nu vor să se întâlnească unii cu alții arată faptul că nu L-au recunoscut pe Dumnezeu. Fiecare suflă în propriul său con: „Eu sunt cel mai măreț!” Și ce fac ei? Ei ne spun doar: „Vizualizați acest chip!” Momentan precis că primiți ceva, căci în acel timp se crează o anumită concentrare. Însă ce veți deveni? „Precum gândiți, așa veți deveni!” Nu este un lucru periculos? Este din cale afară de periculos! Acesta este motivul pentru care niciodată nu voi îndemna pe nimeni să vizualizeze. Dacă vă imaginați un om real, este în ordine. Altfel vă veți rata total țelul. Toate aceste lucruri se petrec în lume.

Cea mai importantă calificare care îl distinge pe un Maestru, aș spune, este că atunci când el întâlnește un alt Maestru, îl îmbrățișează. El se va bucura. Pentru el nu există nicio chestiune de rang.

Odată am fost de față atunci când Maestrul meu Baba Sawan Singh a întâlnit un elev al lui Rai Saligram, pe Sjivbrat Lal. El a fost un suflet foarte evoluat. Atunci când s-au întâlnit prima dată, am fost de fața. El s-a închinat în fața Maestrului meu, iar Maestrul meu s-a închinat în fața lui. S-au îmbrațișat. De ce nu s-ar îmbrațișa cei care sunt pe această cale? De ce nu s-ar bucura? Deja faptul că unul nu vrea să-l întâlnească pe celălalt, arată faptul că fiecare face propriul său joc – ei nu L-au văzut pe Dumnezeu, vă asigur.

Sunt foarte sincer, cu tot respectul pentru toți. Dacă peste tot am văzut același lucru, atunci unde exista diferențe între oameni? Eu Îl văd pe Dumnezeu în voi, voi Îl vedeți pe Dumnezeu în mine, așa este corect!

Deci vă rog să mergeți la cineva, care vă și poate da ceva. Ce dovadă ar mai putea exista încă pe lângă asta? Și să luați în considerare, voi trebuie să primmiți o experiență în stare trează și nu prin mesmerism sau hipnoză! Unii spun(la inițiere): fie și hipnoză – însă atunci cu toții ar avea aceeași experiență. Fiecare om își are starea proprie interioară de conștiență. Ei văd că se ridică deasupra corpului, văd lumină și fiecare are propria sa experiență. Acesta este adevărul – fără exagerare. Acestea sunt fapte reale, pe care toți Maeștri le accentuează.

Vă mai povestesc ceva din viața mea. Am citit cu foarte multă plăcere biografii, deja pe când eram elev. Cred că am citit mai mult de trei sute de descrieri ale vieților Sfinților din est și vest. Prima carte care mi-a căzut în mâini, pe când eram în clasa a șaptea, a fost biografia unui Sfânt pe nume Ramanuj. Ce am citit eu în ea? În carte se descria cum Ramanuj a mers la un Maestru, cale l-a inițiat. După aceea Ramanuj s-a așezat pe vârful unui deal și i-a adunat pe toți cei care erau în apropiere. Ei l-au întrebat: „Ce ai de gând? ” „Am primit ceva și vă dau și vouă ceea ce am primit. ” „Tu încalci indicațiile Maestrului tău!” Fără acordul Maestrului său, el nu ar fi avut voie să facă acest lucru. „Asta nu este problema voastră! Eu voi ajunge în iad din această cauză – însă voi veți fi salvați! De dragul vostru voi suporta iadul, însă atunci voi veți fi salvați. Mie nu-mi pasă de consecințe!” Pe vremea aceea m-am gândit: Dacă vre-odată primesc și eu acel lucru, o să îl împart cu generozitate. Însă ca noroc, eu împart acestea la indicațiile Maestrului meu, nu fără acordul Lui! Și ceea ce acționează este doar grația Lui, vă spun. Nici o singură clipită nu mă gândesc că eu fac ceva: El este cel care face totul. Unii oameni mă întreabă: „Tu ne-ai inițiat. Atunci de ce apare Maestrul Tău cu Tine sau chiar singur?” Ce să le răspund eu? Spuneți-mi! Eu le spun: „Poate că El este în mine.” Asta este tot ce le pot spune cu adevărat. Chiar și celor care nu L-au văzut niciodată în forma fizică, și acelora le apare în această formă, fără ca ei să vizualizeze. Ei nu L-au văzut niciodată, însă ei Îl recunosc atunci când li se arată fotografia Lui.

Așa stau lucrurile cum trebuie ele să fie. Aceasta este o convorbire la nivel de minte omenească sănătoasă: Nu este vorba de a trage consecnțe și nici nu este o luptă intelectuală. Îmi doresc ca toți să se adune și să se îmbrățișeze și să vorbească despre ceea ce doresc. De ce merg atâtea grupări pe căi diferite? Unul ne conduce aici, altul ne conduce încolo. Lăsați-i pe toți să se așeze laolaltă și să înțeleagă și învățați-i știința supremă. De ce să-și irosească toată viața prin a face doar cei dintâi pași? Bineînțeles că totul are propria valoare și voi doriți să trageți cele mai mari foloase din acestea. Însă acesta este cel mai suprem lucru.

Viața este scurtă, iar (tocmai am povestit) așa cum am primit-o de la El și Maestrul meu m-a însărcinat, ca să vă dau vouă acestea mai departe, ca voi să puteți să continuați. Creați o platformă comună pentru toți! Însă nu toți „Maeștri ” spun așa, ei spun: „Duceți această linie mai departe!” Dar gândiți-vă, Adevărul nu este privilegiul unei singure religii, sau al unei țări sau al unei familii, fiecare om are dreptul la el. Voi puteți să-l primiți acolo unde această Putere se manifestă. Însă ce fac oamenii? Dacă există un Maestru, atunci aparținătorii lui încearcă să păstreze statutul de Maestru în familie. Scuzați-mă, cu tot respectul față de toți – ei vor să păstreze statutul de Maestru în casă și în aceste familii, doar pentru ca să devină sursă de venituri, vă spun eu. Înțelegeți?

Deci acesta este rezultatul. Fiul poate să fie ca și tatăl său, ori ba; nu este necesar să fie așa. Dacă este așa, e bine și frumos; acesta este criteriul: Mergeți acolo unde primiți ceva! Moliile zboară acolo unde este lumină. Deci acesta este motivul pentru tot ce se petrece în multe dintre religii. Ele devin niște grupări. Formarea grupărilor duce la stagnare, iar stagnarea duce la degradare.

Există doar un singur adevăr: Socrates a fost întrebat dacă îi place Platon. El a răspuns: „Îmi place Platon. Însă Adevărul îl iubesc mai mult decât pe Platon.” Înțelegeți? Suntem în căutarea Adevărului. Și așa este cu Adevărul –indiferent unde este el, oriunde îl găsiți, ei bine, acolo să mergeți. Ce a spus Maestrul nostru? „Ceea ce vi s-a dat este Adevărul. Dacă voi găsiți undeva mai mult decât atât, să veniți și să-mi spuneți și mie: Și eu mă voi duce acolo!” Noi venerăm Adevărul și nu (oarecare)personalități, ori un lucru sau altul. Dacă voi găsiți Adevărul aici sau pe stradă, lângă râu sau într-un anumit loc, sau unde sunt mulți oameni, atunci mergeți acolo! Puteți să îl găsiți chiar la un pantofar. Istoria arată că a existat un Sfânt, pe nume Ravidas, care a fost pantofar. El repara pantofi. Iar Mirabai, o prințesă a venit la picioarele lui. Ce a făcut el? El avea o mică colibă și bineînțeles că își câștiga singur existența, trăind din ceea ce câștiga prin munca lui. Ea i-a lăsat un rubin și a spus lui Ravidas: „Aici îți dau un rubin, iar tu construiește-ți o casă frumoasă din valoarea lui!” „Nu-l vreau”, a spus el. Însă ea a insistat, iar el a spus: „Bine, pune-l unde dorești tu!” Ea a pus rubinul într-un loc anume. După șase luni, ea a venit din nou la el. Însă Ravidas și atunci repara pantofi. Ea a spus: „Ți-am lăsat aici un rubin!”, Ravidas a răspuns: „Ah, el este probabil tot acolo, unde l-ai pus!”

Există doar un singur adevăr. Caracteristica unui Sfânt este, că el nu arată nimic. El nu trăiește din donațiile altora. El își câștigă însuși propria existență. El stă pe propriile sale picioare și îi ajută pe ceilalți. El nu cere niciun ban pentru învățăturile sale. Așa scrie în Scrpturile sikhșilor. Altfel totul devine o afacere.

Aceasta este esența a ceea ce am găsit în Scripturi, cu tot respectul pentru toți. Îi respect pe toți, chiar și pe cei care sunt așa(care nu îndeplinesc aceste criterii), căci doar prin iubire putem schimba pe cineva, și nu prin ură și critică. Când ședeți împreună și aveți iubire unul pentru celălalt, atunci bineînțeles că vă veți înțelege unii cu alții. Dacă vreți să-i obligați pe ceilalți la ceva și spuneți: „Tu ai dreptate! Tu nu ai dreptate!”, nimeni nu vă va asculta. Adevărul rămâne Adevăr.

Deci așa am ajuns eu la Maestrul meu.

Sant Kirpal Singh

 

 

Sawan-Singh

Ploaia ajunge jos pe pământ în forma Gurului, precum răcoarea revigorantă pe pământul arid. Numele Hazurului meu a fost Sawan(numele indian al lunii ploioase). Asemenea oameni vin ca și o ploaie de grație la ordinele Domnului, iar noi ar trebui să tragem cele mai mari foloase, prin a curăța terenul întregului nostru sine prin Satsang, unde toată murdăria și mizeria vor fi scoase și eliminate.

Sant Kirpal Singh

 

 

Mai multe:
Prelegere:“Cum mi-am întâlnit Maestrul” – Sant Kirpal Singh

Hazur Baba Sawan Singh

Acolo unde există dor adevărat, necesitate adevărată, Dumnezeu găsește modalități. El vine dacă acolo există dor(de El).

Sant Kirpal Singh

Sant Kirpal Singh vorbește despre căutarea Lui după un Maestru competent.

 

 

 

 

 

 

 

 


 

 

 

 

 

 

 


 



Sant Kirpal Singh and Hazur Baba Sawan Singh

Sant Kirpal Singh vorbește despre inițierea Sa.

 

Sant Kirpal Singh vorbește despre adevărata Lui zi de naștere

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Kirpal-Singh--portrait

Cum s-a deosebit Sant Kirpal Singh față de alții? Au existat sute de mii de simpatizanți de-ai lui Baba Sawan Singh. El s-a deosebit de ceilalți deoarece El a avut o iubire plină de respect față de Maestrul Său. El a putut bea acea stare de beție divină, acel vin al beției divine, pe care El l-a găsiu în ochii Maestrului Său. El a spus: „Călătoria mea s-a terminat – ceea ce mi-am propus în viață, să ating Puterea Divină, să servesc omenirii, să trăiesc pentru alții – toate acestea s-au împlinit.” Sant Kirpal Singh a știut, că acum setea Lui este stinsă.
Harbhajan Singh



Mai multe:
Poezie: "In praise of Hazur"
Sant Kirpal Singh

 

Sawan-Singh--in-a-chair

Cuvântul este în voi – fiți supuși Cuvântului și nimic mai mult. Cel ce-L caută pe Dumnezeu în exterior, rămâne gol în interior.

Hazur Baba Sawan Singh

We use cookies on our website. Some of them are essential for the operation of the site, while others help us to improve this site and the user experience (tracking cookies). You can decide for yourself whether you want to allow cookies or not. Please note that if you reject them, you may not be able to use all the functionalities of the site.