Baba Sawan Singh a avut un ucenic adevărat – Kirpal Singh, care a făcut totul pentru Maestrul Său. Ei s-au cunoscut unul pe celălalt, însă mulți oameni nu au putut ști acest lucru. Au existat câțiva, cu toate acestea, ei au fost receptivi datorită legăturii foarte apropiate pe care au avut-o cu Sant Kirpal Singh.

Lui Sant Kirpal Singh i s-a dat sarcina de a ține Satsang în Rawalpindi. Acesta a fost orașul de origine al Lui Sant Kirpal Singh, însă El a avut locul de muncă în alt loc. În acel timp El trăia în Lahore. De acolo obișnuia să viziteze Rawalpindi pentru a ține Satsang. Obișnuia să călătorească cu trenul, iar acei ucenici care trăiau în Rawalpindi, obișnuiau să meargă să-L întâmpine pe Sant Kirpal Singh în gară. Iar când era Satsang, ei obișnuiau să simtă o vibrație a Maestrului iar uneori atmosfera era atât de încărcată, încât unii oameni plângeau în dulcea amintire a Maestrului, sau obișnuiau să aibe vibrația Maestrului. Așa că, mai târziu, când trebuia să se întoarcă, mulți oameni obișnuiau să meargă să-L vadă în gară. În această situație, Rajaram, un discipol al Lui Hazur, a mers direct la Baba Sawan Singh și s-a plâns de întreaga situație – spunând că Sant Kirpal Singh a devenit foarte cunoscut în ochii ucenicilor și că oamenii Îl iubesc prea mult, într-atât încât respectul pe care îl merită doar Maestrul, e îndreptat acum de către ucenici și către Sant Kirpal Singh. El nu considera acest lucru ca fiind un lucru bun. Baba Sawan Singh a zâmbit și a spus: „Acela nu e Satsang, în care oamenii nu simt vibrația Maestrului. Crezi că, atunci când se ține Satsang, eu nu sunt acolo?” El a spus: „Eu sunt totdeauna acolo! Eu știu ce face El. Iubesc această persoană prea mult, mult mai mult decât o faci tu.”

După acestea, Rajaram obișnuia să fie foarte aproape de Sant Kirpal Singh. A urmat o perioadă în viața lui, când din dragostea și devotamentul pe care le-a primit prin apropierea de Sant Kirpal Singh, a mers direct la Baba Sawan Singh și a spus : „Babaji, vreau să-Ți spun ceva. Eu am multă dragoste și devoțiune pentru Tine, ești foarte sus în ochii mei, ești Dumnezeu pentru mine. Însă nu știu, după tine, urmează iubire și receptivitate pentru Sant Kirpal Singh.” El a răspuns: „Așa e bine, ești pe calea cea corectă. Așa e bine.”

Într-o zi, Baba Sawan Singh a întrebat: „Kirpal Singh, ai nevoie de parshad?” El a spus: „Da Maestre, am nevoie!” Era un parshad dintr-un coș, plin cu mere. Așa că Baba Sawan Singh a început să dea mere dintr-un coș mare, iar Sant Kirpal Singh le-a primit, prinzându-le în poala cămășii Sale. Amândoi se aflau deasupra simțurilor corpului, însă câteva mere au căzut pe jos. Taiji a spus: „Hazur, pot să iau și eu unul dintre cele care au căzut pe jos?” Hazur a spus: „Dacă vrăbiile iau un pic de apă din ocean, oceanul nu va seca, poți să iei cât de multe dorești.”

Întregul Sangat a știut că a existat un discipol al Lui Baba Sawan Singh – pe care El L-a iubit foarte mult, ei știau unul de altul. Kirpal Singh a știut ce își dorea Baba Sawan Singh de la El. Așa deci, de-a lungul vieții Sale, Sant Kirpal Singh a lucrat cu atenția Lui Baba Sawan Singh. Rar s-a întâmplat, ca el să primească un ordin în mod fizic. El a lucrat doar prin atenție. Această atenție este mereu prezentă, când două inimi devin una. Doar prin priviri poți să înțelegi ce dorește Maestrul de la tine.

Odată s-a întâmplat așa, că Maestrul meu (Baba Sawan Singh) a fost fotografiat pentru prima oară. Am fost și eu de față. El călătorea de la un loc în altul. L-am urmat. Într-un loc, un bărbat care era un mare moșier, a intrat în încăpere. Stând lângă El, el l-a întrebat pe Maestru: „Ei bine, Maestre, îmi vei da o copie a fotografiei Tale?” Căile Maestrului sunt foarte misterioase. El i-a spus: „Uite, chiar Kirpal Singh vrea și el una, însă nu îi voi da.” Eu stăteam afară, vedeți voi? Misterioase sunt căile Lui. Mai târziu am spus: „Ei bine dragă Maestre, iubirea Ta către Maestrul Tău este cea mai mare. Nu se poate măsura cât de multă iubire ai pentru El! Însă totuși, cu dragostea pe care mi-ai dat-o mie, nu mi-ai da o copie a fotografiei Tale?” - „Nu, nu,... desigur că îți voi da una.” Aceea a fost prima dată când El a fost fotografiat. Dacă ai în tine iubire, ea este panaceul pentru toate. Iubirea este Dumnezeu, iar Dumnezeu este iubire.